duminică, 13 decembrie 2015

Satisfacția viselor împlinite prin dans - partea I



După o perioadă îndelungată de liniște pe acest blog, revin cu bucurie și poftă de a împărtăși din minunile pe care pasiunea pentru dansul oriental mi le-a oferit în ultimele câteva luni.

Deoarece îmi este dificil să enumăr totul într-o singură postare fără a adăuga și satisfacția și trăirile personale, le voi povesti rând pe rând, cu amănunte și suflet, în măsura în care cuvintele le vor putea descrie.

Voi porni cu povestea unui eveniment ce are să aibă loc în mai puțin de o săptămână în București. Știți cum este când îți dorești să ai ceva de spus într-o formă artistică și îți faci loc cu greu printre “comercial”, “kitsch” și superficialitate? Și dintr-o dată își fac apariția niște oameni în viața ta, care îți dau de înțeles că ar fi nevoie de cineva ca tine. Iar contribuția ta în demersul lor este exact ceea ce tu ți-ai dorit, însă e un lucru de care nu te-ai fi așteptat niciodată să ai parte. Și aici se naște o tonă de recunoștință și gratitudine pentru acei oameni.

Se făcea că era iarna anului 2011 și am acceptat participarea cu un moment artistic de dans oriental la o petrecere de firmă a unei binecunoscute multinaționale. Am considerat evenimentul drept unul relativ banal, unde urma să dansez în fața unor oameni dintr-o societate înaltă, poate cu ceva pretenții și așteptări. Nimic mai provocator pentru mine, deoarece îmi doream astfel de evenimente fiindcă simțeam că este fix ocazia de a mă afla și în fața unui public care poate înțelege ce vreau eu să transmit.

După pregătirile de rigoare, am ajuns în locația respectivă, un club la fel de binecunoscut în București. Persoana de contact mi-a făcut cunoștință cu niște tineri, despre care mi s-a spus că vor avea și ei un moment artistic înaintea mea. Mi-am zis: “Probabil că este vorba de dans sportiv!”. Intrând în vorbă cu ei, am aflat cu surprindere că de fapt era vorba despre un moment de pantomimă! Mai mult decât atât, tinerii modești din fața mea erau actori și membri ai foarte cunoscutei Companii de Teatru Passe Partout a lui Dan Puric. Cum admirația mea pentru actori a fost dintotdeauna imensă, m-am bucurat enorm să am șansa de a performa după momentul lor valoros de pantomimă.

“Însă ce legătură va avea momentul vostru de pantomimă cu dansul meu oriental?”, am întrebat cu o ușoară naivitate. “Păi, hai să îți explicăm despre ce este vorba”.

Și atunci am aflat povestea întregului eveniment. Managerul zonal al multinaționalei avusese o activitate îndelungată în diverse țări europene. În mai puțin de o săptămână, el urma să părăsească și România, unde lucrase în ultima perioadă. Avea să călătorească către o țară arabă, unde urma să lucreze pe același post în perioada următoare. Momentul de pantomimă vroia să sugereze experiența acestuia de până atunci în diversele țări unde lucrase iar eu ceea ce urma să se întâmple în viitor. M-am simțit atât de onorată să fiu parte din acest moment, în special gândindu-mă la acei modești și talentați artiști de lângă mine.

Momentul de pantomimă a fost legat într-un mod isteț de apariția mea, și anume actorii au privit misterios în zare, ca și cum ar fi așteptat pe cineva. Și atunci mi-am făcut loc pe scena clubului, unde am dansat cu drag pentru cei prezenți. Între timp, pot spune cu mâna pe inimă că am mai participat poate la zeci de alte evenimente cu momente de dans, însă acel moment frumos în acel club mi-a rămas cumva întipărit în minte.

Ulterior, am făcut schimb de nume și numere de telefon cu acești dragi actori, care m-au și invitat în câteva rânduri la spectacolele lor, unde pot să spun spre marea mea rușine că nu am reușit să ajung atât de des cât mi-aș fi dorit.

Și iată că au trecut 4 ani. Primesc un mesaj pe Facebook și unul pe telefon de la Ana Pepine, simpatica actriță pe care o îndrăgisem la acest eveniment. Mă întreabă dacă aș fi interesată să fiu parte din spectacolul lor “Drumul Mătăsii”, pe care îl va regiza împreună cu Paul Cimpoieru (celălalt tânăr actor pe care îl cunoscusem cu 4 ani în urmă), un spectacol non-verbal, un mix de pantomimă, dans și arte marțiale. Bineînțeles că da! Cu cea mai mare plăcere și onoare!

Și iată că astfel s-a înfiripat un moment de dans oriental în acest spectacol deosebit, cu adevărat primul spectacol de teatru non-verbal, dans și arte marțiale din România.

Am simțit nevoia să împărtășesc această experiență, care mi-a adus atât de multă bucurie în suflet. Cunoști o persoană și nu știi niciodată ce rol frumos poate juca în viața sau în viitorul tău apropiat sau îndepărtat. Sunt recunoscătoare și mulțumesc pentru această ocazie de a fi într-un act artistic de mare valoare, pe o scenă alături de acești oameni excepționali.

Ana Pepine și Paul Cimpoieru sunt doi artiști extrem de valoroși ai României, din păcate mult mai cunoscuți în străinătate decât la noi, unde au fost premiați cu medalii de aur și locuri I la festivaluri de teatru de talie mondială. Puteți să îi "google"iți un pic, veți găsi informații despre spectacolul "Doi dintre noi / Two of us", cel mai apreciat spectacol al acestora. Mai jos puteți găsi un interviu al acestora despre spectacol, în care vorbesc foarte frumos despre arta pe care o creează:


Despre spectacolul de săptămâna viitoare puteți afla mai multe de pe site-ul Companiei de Teatru:

Compania Dan Puric - Drumul mătăsii

Iar cele mai multe le puteți afla despre spectacol în evenimentul creat special pe Facebook:


Spectacolul are loc sâmbătă, 19 decembrie, ora 19, la Sala Arcub din Strada Batiștei Nr. 14 (lângă Teatrul Național). 

Biletele pot fi achiziționate în rețeaua Eventim, librăriile Humanitas, librăriile Carturești, stațiile OMV, magazinele Carrefour, Germanos, Vodafone și Orange.


Pentru cei care își doresc să schimbe un pic activitatea de sâmbătă seara (club, film, teatru) și vor să petreacă o seară frumoasă alături de artiștii foarte valoroși ai Companiei de Teatru Passe Partout a lui Dan Puric, vă recomand cu căldură acest spectacol. Susținerea și prezența voastră la spectacol va fi, de asemenea, neprețuită.

Și astfel închei primul capitol din seria "Satisfacția viselor împlinite prin dans". Mai urmează câteva. 

Cu drag și multă recunoștință,
Elmas