După o perioadă
îndelungată de liniște pe acest blog, revin cu bucurie și poftă de a împărtăși
din minunile pe care pasiunea pentru dansul oriental mi le-a oferit în ultimele
câteva luni.
Deoarece îmi este
dificil să enumăr totul într-o singură postare fără a adăuga și satisfacția și
trăirile personale, le voi povesti rând pe rând, cu amănunte și suflet, în
măsura în care cuvintele le vor putea descrie.
Voi porni cu povestea
unui eveniment ce are să aibă loc în mai puțin de o săptămână în București. Știți
cum este când îți dorești să ai ceva de spus într-o formă artistică și îți faci
loc cu greu printre “comercial”, “kitsch” și superficialitate? Și dintr-o dată
își fac apariția niște oameni în viața ta, care îți dau de înțeles că ar fi
nevoie de cineva ca tine. Iar contribuția ta în demersul lor este exact ceea ce
tu ți-ai dorit, însă e un lucru de care nu te-ai fi așteptat niciodată să ai
parte. Și aici se naște o tonă de recunoștință și gratitudine pentru acei
oameni.
Se făcea că era iarna
anului 2011 și am acceptat participarea cu un moment artistic de dans oriental
la o petrecere de firmă a unei binecunoscute multinaționale. Am considerat
evenimentul drept unul relativ banal, unde urma să dansez în fața unor oameni
dintr-o societate înaltă, poate cu ceva pretenții și așteptări. Nimic mai
provocator pentru mine, deoarece îmi doream astfel de evenimente fiindcă
simțeam că este fix ocazia de a mă afla și în fața unui public care poate
înțelege ce vreau eu să transmit.
După pregătirile
de rigoare, am ajuns în locația respectivă, un club la fel de binecunoscut în
București. Persoana de contact mi-a făcut cunoștință cu niște tineri, despre
care mi s-a spus că vor avea și ei un moment artistic înaintea mea. Mi-am zis: “Probabil
că este vorba de dans sportiv!”. Intrând în vorbă cu ei, am aflat cu surprindere
că de fapt era vorba despre un moment de pantomimă! Mai mult decât atât, tinerii
modești din fața mea erau actori și membri ai foarte cunoscutei Companii de
Teatru Passe Partout a lui Dan Puric. Cum admirația mea pentru actori a fost
dintotdeauna imensă, m-am bucurat enorm să am șansa de a performa după momentul
lor valoros de pantomimă.
“Însă ce legătură
va avea momentul vostru de pantomimă cu dansul meu oriental?”, am întrebat cu o
ușoară naivitate. “Păi, hai să îți explicăm despre ce este vorba”.
Și atunci am
aflat povestea întregului eveniment. Managerul zonal al multinaționalei avusese
o activitate îndelungată în diverse țări europene. În mai puțin de o săptămână,
el urma să părăsească și România, unde lucrase în ultima perioadă. Avea să
călătorească către o țară arabă, unde urma să lucreze pe același post în
perioada următoare. Momentul de pantomimă vroia să sugereze experiența acestuia
de până atunci în diversele țări unde lucrase iar eu ceea ce urma să se întâmple
în viitor. M-am simțit atât de onorată să fiu parte din acest moment, în
special gândindu-mă la acei modești și talentați artiști de lângă mine.
Momentul de
pantomimă a fost legat într-un mod isteț de apariția mea, și anume actorii au
privit misterios în zare, ca și cum ar fi așteptat pe cineva. Și atunci mi-am
făcut loc pe scena clubului, unde am dansat cu drag pentru cei prezenți. Între timp, pot spune cu mâna pe inimă că am mai participat poate la zeci de alte evenimente cu momente de dans, însă acel moment frumos în acel club mi-a rămas cumva întipărit în minte.
Ulterior, am
făcut schimb de nume și numere de telefon cu acești dragi actori, care m-au și
invitat în câteva rânduri la spectacolele lor, unde pot să spun spre marea mea rușine
că nu am reușit să ajung atât de des cât mi-aș fi dorit.
Și iată că au
trecut 4 ani. Primesc un mesaj pe Facebook și unul pe telefon de la Ana Pepine,
simpatica actriță pe care o îndrăgisem la acest eveniment. Mă întreabă dacă aș
fi interesată să fiu parte din spectacolul lor “Drumul Mătăsii”, pe care îl va
regiza împreună cu Paul Cimpoieru (celălalt tânăr actor pe care îl cunoscusem
cu 4 ani în urmă), un spectacol non-verbal, un mix de pantomimă, dans și arte
marțiale. Bineînțeles că da! Cu cea mai mare plăcere și onoare!
Și iată că astfel
s-a înfiripat un moment de dans oriental în acest spectacol deosebit, cu
adevărat primul spectacol de teatru non-verbal, dans și arte marțiale din
România.
Am simțit nevoia
să împărtășesc această experiență, care mi-a adus atât de multă bucurie în
suflet. Cunoști o persoană și nu știi niciodată ce rol frumos poate juca în
viața sau în viitorul tău apropiat sau îndepărtat. Sunt recunoscătoare și
mulțumesc pentru această ocazie de a fi într-un act artistic de mare valoare,
pe o scenă alături de acești oameni excepționali.
Ana Pepine și Paul
Cimpoieru sunt doi artiști extrem de valoroși ai României, din păcate mult mai
cunoscuți în străinătate decât la noi, unde au fost premiați cu medalii de aur
și locuri I la festivaluri de teatru de talie mondială. Puteți să îi "google"iți un pic, veți găsi informații despre spectacolul "Doi dintre noi / Two of us", cel mai apreciat spectacol al acestora. Mai jos puteți găsi un interviu al acestora despre spectacol, în care vorbesc foarte frumos despre arta pe care o creează:
Despre spectacolul de săptămâna viitoare puteți afla mai multe de pe site-ul Companiei de Teatru:
Iar cele mai multe le puteți afla despre spectacol în evenimentul creat special pe Facebook:
Spectacolul are loc sâmbătă, 19 decembrie, ora 19, la Sala Arcub din Strada Batiștei Nr. 14 (lângă Teatrul Național).
Biletele pot fi achiziționate în rețeaua Eventim, librăriile Humanitas, librăriile Carturești, stațiile OMV, magazinele Carrefour, Germanos, Vodafone și Orange.
Pentru cei care își doresc să schimbe un pic activitatea de sâmbătă seara (club, film, teatru) și vor să petreacă o seară frumoasă alături de artiștii foarte valoroși ai Companiei de Teatru Passe Partout a lui Dan Puric, vă recomand cu căldură acest spectacol. Susținerea și prezența voastră la spectacol va fi, de asemenea, neprețuită.
Și astfel închei primul capitol din seria "Satisfacția viselor împlinite prin dans". Mai urmează câteva.
Cu drag și multă recunoștință,
Elmas
